“As your ship is going down
I’ll stand by and watch you drown
Ha Ha you’re dead
You’re gonna be dead
Just remember what I said
Ha Ha you’re dead”
Țurțurii sunt o treabă. De fereastra biroului Avocatei atârnă vreo 4-5, mari și ascuțiți. Pe sub fereastră merg oameni. Bine că nu se încălzește vremea.
Dar nu o să stăm acum să facem teoria drobului de sare. Eu voiam să vorbesc despre altceva. Despre dentist, mai exact, despre relația om-dentist.
Nu te mai duci o vreme la dentist și crezi că ai scăpat, până când primești un sms: “Cabinetul dentar Cutare-Dent vă informează că pe data de (…) ați fost programat din oficiu la control periodic. Vă rugăm să anulați rezervarea cu cel puțin 24 de ore înainte“.
Prima reacție este plua, cum m-ați programat voi pe mine din oficiu? După care parcă, parcă îți amintești că la prima vizită ai completat un formular. Pe care ai bifat niște chestii, nu mai ții minte bine ce. Așa încât e foarte posibil ca, până la urmă, controlul din oficiu să fie la cerere. A ta.
Ceea ce te pune într-o situație dificilă, pentru că, de regulă, sms-urile astea le primești undeva cu, să spunem, 28 de ore înainte (mă gândesc uneori că serverele astea care trimit mesaje pentru dentiști funcționează după ora de pe Coasta de Vest sau, de ce nu, după ora sondei spațiale New Horizons). Până te dezmeticești, până iei o decizie, s-a dus termenul de preaviz. De aici, dilema.
Dacă anulezi cu mai puțin de 24 de ore înainte, riști. În cel mai rău caz, riști să fii înscris în cartea neagră cu pacienți neascultători ai dentistului. E ultimul loc unde ai vrea să fii, anume, pe lista neagră a unuia îndreptățit să recurgă la practici invazive asupra persoanei tale în imposibilitate de a se apăra. În cel mai bun caz, riști să îți tragă și dentistul o țeapă similară, fix când te doare mai tare. Nu ai de ales. Ca să înjuri printre dinți se presupune că trebuie să îi ai. Te prezinți, hotărât să soliciți formularul în cauză și să debifezi căsuța cu pricina.
Îl urăști pe dentist din tot sufletul. Îți imaginezi că ai o armă și că o iei cu tine la dentist. “Să iau loc pe scaun? Cu mine vorbești? Probabil vorbești cu mine, pentru că nu mai văd pe nimeni altcineva. Ce ar fi să iei tu loc pe scaun de data asta? Mwa-ha-ha-ha-ha!!!” Numai că nu ai. E ilegal.
Ajungi acolo și, brusc, te cuprinde un sentiment profund, dar familiar, de panică. Vezi scaunul. Te așezi pe el. Este neplăcut, dar, pe undeva, confortabil. Te lasă singur, să aștepți pe scaun. Lângă scaun, tava cu instrumentele de tortură. Speri la anestezic, dar nu poți fi sigur. Panica se transformă, ușor, în teroare. Singurul tău gând este să localizezi cea mai apropiată ieșire și te bucuri că scaunul nu are centură de siguranță. Privești în jur și atunci …
Vezi peștii din acvariu. Au crescut de când nu ai mai fost tu pe la dentist. Și, ușor, insinuant, începe să te încerce și un sentiment de vinovăție. Domnule, de când nu ai mai fost tu la dentist? Poate trebuia să fi venit mai des. Poate trebuia să te fi interesat de viața peștilor, în fond, sunt prietenii tăi, singurii pe care îi ai, ei evoluează pentru tine, ca să te amuzi în vreme ce stai țintuit pe scaun, cu gura deschisă. Și uite, și-au trăit adolescența în lipsa ta. Iar adolescența e o perioadă grea. Ești un om rău și nerecunoscător și o știi.
Stai deci pe scaun și, pentru că vina nu te lasă să privești în ochi peștii din acvariu, începi să te uiți reflectorul acela hipnotizant de deasupra ta. Te dor ochii, dar realizezi că până și el ți-a lipsit. De când nu m-am mai holbat eu într-un bec, te gândești, uite, ce senzație fantastică, oare cât timp ar trebui să stau așa ca să capăt leziuni permanente pe retină? Îți vine să râzi în gol. Așteptarea te ucide.
Teroarea s-a transformat în isterie, care se manifestă acut, dar interior. Îți imaginezi că ești un astronaut, așteptând să fie lansat pe orbită și începi un countdown. Șapte … șase … cinci … dacă dentistul nu apare la zero, te vei lansa spre ușă. Apare, pe la trei.
Te bucuri să îl vezi. E prietenul tău, singurul tău prieten, pe pești nu te mai poți baza, i-ai trădat. Deschizi gura cuminte. Te-au înfrânt.
Ai scăpat. Recunoscător, mulțumești proniei și te grăbești să pleci. Nici prin cap nu-ți trece să te oprești să modifici formularul.
| Compass: You are a left social moderate. Left: 3.8, Libertarian: 0.92 |
|
 |
|
| Foreign Policy: On the left side are pacifists and anti-war activists. On the right side are those who want a strong military that intervenes around the world. You scored: -3.78 |
Culture: Where are you in the culture war? On the liberal side, or the conservative side? This scale may apply more to the US than other countries. You scored: -2.83 |
 |
 |
Nu, nu petrecerea aceea, ce idei !
Vorbind azi cu unii si cu altii, Charlie si-a amintit ca este mandrul posesor al unui calendar dupa care calculeaza cand vine sfarsitul lumii™.
Drept pentru care Charlie a deschis o pagina dedicata acestui subiect, lansand, prin postul de fata, o invitatie publica sa va exprimati propria parere, pe calea instrumentului de comunicare cunoscut in general sub numele de comment.
Apreciem.
